Sur, seme?, ca o piaz? t?cut?
Vechi str?jer al ??rii de sus
Cu aripa lin?, clon? de o?el
Str?bate zarea un ?oim în v?zduh
De sus vegheaz? nem?rginirea
Orizonturi de om nep?trunse
În nori z?bove?te furtun? sau soare
Iar ochii lui v?d taine ascunse.
Câ?i ani au trecut ?i câ?i s-or mai scurge
Peste meleaguri de vr?ji ?i de vis
P?mântul azi verde stropit fuse cu sânge
P?tat de-ai no?tri buni, pentru patrie au ucis.
?oim în v?zduh, frate-naripat, du-mi amintirea departe
S? nu mor niciodat'
De cei ce m-au cunoscut, în inimi nu m-or uita
?oim voi fi ?i eu, cu tine voi zbura.
Mai rece curge acum toamna
Apusurile sunt tot mai lungi ?i triste
În co?uri trâmbe de fum se înal??
Prin v?i cad copaci sub barde-ascu?ite
Se simte frigul iernii ce vine când
Codrul pare mort ?i-nghe?at
Un ?oim e-n vazduh, sau poate sunt eu
Straj? sub nouri, de nouri purtat.
?oim în v?zduh, frate-naripat, du-mi amintirea departe
S? nu mor niciodat'
De cei ce m-au cunoscut, în inimi nu m-or uita
?oim voi fi ?i eu, cu tine voi zbura.