Veacul ruinei
A-nc?run?it domni?a de-al ei tat?-nchis?-n turn înalt
Voinicul nu mai vine, c?ci gârbov e-acum
Iar vânt din Miaz?-Noapte aduce-n suflet lacrima
Vântul greu... Acvilon
Pove?ti s-au n?scut ?i-n poveste-au murit
În lumea de basm nimic nu mai-e etern
Moart?-i Cosânzeana, mor?i sunt ?i zmeii
Iar codrul e gri ?i tern
Un singur loc cu nimic nu-i schimbat
E-a?a cum a fost, cu p?mântul f?cut
Valea plângerii - tristul t?râm
De timp ?i de oameni temut
Izvor de ruin? ?i dor blestemat
Melancolia aici domne?te în veci
Sufletul-?i plânge – amintirile-?i mor
Prin valea mâhnit? de treci
De l?crimezi crezând c? e gata
Povestea basmelor care-au murit
Nimic ?i nimeni nu-i mort pe vecie –
Revine la via?? când e povestit